Populatia

Delta Dunarii este un teritoriu complex atat datorita varietatii patrimoniului natural, de biodiversitate, cat si datorita celor 32 de localitati, din care 25 in interiorul rezervatiei, care gazduiesc o populatie de aproximativ 27.000 locuitori.
In cadrul retelei de localitati se remarca Sulina – singura cu statut de oras, ingloband peste 20% din populatia aflata in Rezervatia Biosferei Delta Dunarii.
Celelalte localitati sunt incluse, administrativ, in 7 comune aflate integral pe teritoriul rezervatiei (Ceatalchioi, Pardina, Chilia Veche, CA Rosetti, Crisan, Maliuc si Sf. Gheorghe), 3 localitati situate pe teritoriul RBDD dar apartin de comune limitrofe (Bestepe cu Baltenii de Jos, Nufaru cu Ilganii de Jos si Murghiol cu Uzlina) si 7 localitati aflate pe teritoriul judetului Constanta.
Aceste localitati sunt concentrate in cea mai mare parte in lungul bratelor Dunarii si ocupa suprafete reduse de teren din cauza suprafetelor mici de terenuri neinundabile.
Densitatea populatiei este de circa 3,5 locuitori/kmp.

Structura etnica a populatiei, conform datelor recensamantului din 2002, era:
Romani: 12 666 persoane (87%)
Rusi, Lipoveni: 1 438 persoane (10%)
Ucraineni: 299 persoane (2%)
Alte etnii: (1%)

• Rromi: 69 persoane
• Greci: 63 persoane
• Turci: 17 persoane
• Unguri: 12 persoane
• Bulgari: 3 persoane
• Germani: 2 persoane
• Armeni: 2 persoane
• Alte nationalitati: 12 .

Indeletniciri
Pentru locuitorii Deltei Dunarii, principala si cea mai veche indeletnicire este pescuitul. Pestele reprezentand o sursa importanta de hrana, iar valorificarea acestuia le aduce venituri care ii ajuta sa supravietuiasca. Desi in ultimul timp resursa piscicola a cunoscut un anumit regres, pescuitul reprezinta in continuare principala preocupare, cu precadere in localitati cum sunt Crisan, Mila 23, Gorgova si Sfantu Gheorghe.

Cea de-a doua ocupatie principala a locuitorilor Deltei o constituie cresterea animalelor, care dintr-o activitate initial temporara (transhumanta), a devenit o preocupare permanenta la sfarsitul secolului XIX.
Localitati cu traditie in cresterea animalelor sunt: Letea, Periprava, C.A.Rosetti, Sfistofca si Caraorman.

Prelucrarea stufului si a papurei, a ramas una din activitatile de baza din Delta. Stuful se foloseste in mod traditional ca sursa de energie, pentru constructia de case, impletituri de papura pentru producerea rogojini, cosuri de diferite dimensiuni, jaluzele, pereti despartitori, garduri, etc.

Traditii si obiceiuri
Intalnirea mai multor popoare, romani, lipoveni, basarabeni, nemti, moldoveni, bulgari etc, venite in etape diferite, chiar anterior secolului al XVIII-lea, prezenta mai multor culturi etnice, au determinat definirea in timp a unei personalitati distincte in raport cu restul Dobrogei.

• Lazarelul - practicat si in prezent in Sambata de Florii in localitatile cu populatie preponderent greceasca. Obiceiul povesteste ca Lazar, moare intr-un accident in timp ce se afla la padure pentru a aduce hrana pentru animale. Mama si fecioarele din sat il plang, iar din mormantul lui Lazar se dezvolta un copac cu ramuri bogate.
  
  
• Olaria - Se mai numeste Hurhumbalu. Obiceiul consta in aprinderea pe dealuri a unor focuri din resturi vegetale, simbolizand purificarea vechii vegetatii, pentru a face loc unei vegetatii noi si prospere. Rostogolirea pe dealuri a rotilor de caruta infasurate in paie aprinse, simbolizand cursul soarelui pe cer, si purificarea a tot ce a fost rau pentru comunitate.
  
  
• Caloianul - practicat dupa Paste, consta in fabricarea unei papusi de lut, ce era ingropata in camp, ca apoi dupa o perioada de timp sa fie deshumata, rupta in bucati si imprastiata pe camp, simbolizeaza fertilitatea, belsugul culturilor si regenerarea vegetatiei.
  
  
• Paparuda - consta in stropirea cu apa a unui alai de tinere sau de femei batrane, impodobite cu flori sau cu ramuri verzi, ce intra din curte in curte. Tinerele sau batranele, danseaza si canta pentru ploaie, apoi sunt udate de gazda sau se uda intre ele.
  
  
• Ursul, Brezaia, Capra - practicate in seara Ajunului de Craciun - obiceiuri al colindatului cu masti, ce se mai practica in localitatile Niculitel, Valea Teilor, Greci, Enisala.
  
  
• Oleleu - practicat in seara Ajunului de Craciun de grupuri de flacai ce bat cu talangile in pamant fiind asezati in cerc sau semicerc in fata casei sau portii simbolizand protejarea gospodariei de spiritele rele. Obiceiul se mai practica in zona Macinului
  
  
• Plugusorul si Colindatul - Sunt obiceiuri general, practicate de romani cu prilejul Anului Nou. Obicei agrar, cu adanci radacini in spiritualitatea romaneasca, plugusorul este o colinda; o colinda agrara declamata, cu elemente teatrale, avand ca subiect munca depusa pentru obtinerea painii. Plugul, ornat cu hartie colorata, panglici, servete, flori, pe care se punea, eventual, si un brad, era o prezenta nelipsita in cadrul acestei colinde.
  
  
• Sorcova - este un obicei practicat mai cu seama de catre copii, in prima zi a Anul Nou (Sfantul Vasile).
  Acestia poarta o crenguta inmugurita de copac sau o sorcova confectionata dintr-un bat in jurul caruia s-au impletit flori de hartie colorata. Inclinata de mai multe ori in directia unei anumite persoane, sorcova joaca rolul unei baghete magice, inzestrate cu capacitatea de a transmite vigoare si tinerete celui vizat.
  In vechime se colinda cu o mladita inmugurita de mar. Ea se punea in apa in noaptea Sfantului Andrei si pana in ziua de Sfantul Vasile, era inflorita. Asa se explica de ce in colindele romanesti se canta, in plina iarna, despre florile dalbe, flori de mar, sau despre marut, margaritar.
  
  
• Semanatul - practicat in ziua de Anul Nou – Obicei practicat de copii ce intra din casa in casa si arunca cu boabe de grau, spunand vorbe de bun augur pentru rodul pamantului in anul nou ce va veni.
  
  
• Boboteaza- practicat in ziua de 6 ianuarie- Obiceiul consta in recuperarea de catre flacai a crucii aruncate in apa, dovedind astfel trecerea lor in randul barbatilor.
  
  
• Dragobetele - este o sarbatoare cu radacini slave de rit vechi celebrata in unele locuri si pe teritoriul tarii noastre pe 24 ( Glovo-Obretania) sau pe 28 februarie, 1, 3 si 25 martie, aceste numeroase date fiind cauzate de folosirea in zona a celor doua calendare (iulian si gregorian). Aceasta sarbatoare marcheaza renasterea naturii, dar si a omului care, cu aceasta ocazie se primenea. Este o sarbatoare a revigorarii vegetatiei, a vietii in crestere, durata zilei in crestere fata de durata noptii, zile mai lungi si mai însorite.
  
  
• Martisor - Martisorul este un mic obiect de podoaba legat de un snur impletit dintr-un fir alb si unul rosu, care apare in traditia romanilor si a unor populatii invecinate. Femeile si fetele primesc, in ziua de 1 Martie, martisoare si le poarta pe durata lunii martie, ca semn al sosirii primaverii. Impreuna cu martisorul se ofera adesea si flori timpurii de primavara, cea mai reprezentativa fiind ghiocelul. In Dobrogea martisorul se purta pana la sosirea cocorilor, apoi era aruncat spre inaltul cerului pentru ca fericirea sa fie mare si inaripata